Forme de violenţă în şcoală
La nivel internaţional, lucrările de specialitate sintetizează câteva tendinţe asupra formelor de manifestare a violenţei în şcoala contemporană, dintre care amintim:
- trecerea de la violenţa fizică, directă, vizibilă, legitimată si încurajată, uneori, la forme mai subtile, mascate sub forma unei violenţe de tip simbolic, situată la nivelul valorilor promovate, la nivelul tipurilor de relaţii din spaţiul şcolii şi a impunerii unor anumite modele dezirabile de comportamente;
- proliferarea în şcoală a violenţelor care au ca fundament diferenţele etnice, religioase, de statut social sau de gen;
- multiplicarea formelor de violenţă asupra profesorilor;
- creşterea numărului fenomenelor de violenţă gravă în scoală, care intră sub incidenţa legii (crime, violuri, utilizarea armelor de foc) ca urmare a escaladării violenţei societale;
- difuzia fenomenelor de violenţă din afara şcolii sau din imediata apropiere a acesteia, la spaţiul şcolar propriu-zis.
PRINCIPII, ACŢIUNI ŞI RECOMANDĂRI GENERALE REFERITOARE LA PREVENIREA ŞI COMBATEREA VIOLENŢEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR
Intervenţii la nivel individual
• Identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent si a cauzelor care pot determina manifestări de violenţă a acestora, prin implicarea cadrelor didactice si a personalului specializat (consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali, mediatori).
• Elaborarea şi derularea unor programe de asistenţă individualizată pentru elevii implicaţi
• Implicarea activă a elevilor cu potenţial violent sau care au comis acte de violenţă în programe de asistenţă derulate în parteneriat de către şcoală şi alte instituţii specializate (Poliţia comunitară, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, autorităţile locale, Biserica, alte organizaţii specializate în programe de protecţie şi educaţie a copiilor şi a tinerilor).
Valorificarea intereselor, aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă prin implicarea acestora în activităţi şcolare si extraşcolare (sportive, artistice etc.).
• Responsabilizarea elevilor cu comportament violent prin aplicarea unor măsuri de intervenţie cu potenţial educativ şi formativ; evitarea centrării exclusiv pe sancţiune şi eliminarea din practica educaţională a unor sancţiuni care contravin principiilor pedagogice (de exemplu, sancţionarea comportamentului violent prin notă, repetenţie etc.).
• Identificarea şi asistarea elevilor care au fost victime ale violenţei şcolare prin implicarea cadrelor didactice, a personalului specializat (consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali, mediatori), a părinţilor.
Intervenţii la nivel relaţional
- Recomandări privind familia
• Acordarea de sprijin familiilor care solicită asistenţă şi orientarea acestora către serviciile specializate.
• Colaborarea şcolii cu familiile elevilor cu potenţial violent sau care au comis acte de violenţă, în toate etapele procesului de asistenţă a acestora; organizarea de întâlniri în scoală, vizite în familii, programe extraşcolare cu participarea comună a elevilor, a părinţilor, a cadrelor didactice şi a specialiştilor.
• Identificarea unor părinţi-resursă care să se implice în activităţile de prevenire sau în rezolvarea cazurilor de violenţă existente.
• Iniţierea unor programe destinate părinţilor, centrate pe conştientizarea, informarea şi formarea cu privire la dificultăţile de adaptare a copiilor la mediul şcolar şi la diferite aspecte ale violenţei şcolare (forme, cauze, modalităţi de prevenire, parteneri).
- Recomandări privind şcoala
- Elaborarea unor strategii coerente de prevenţie şi intervenţie, care să fie fundamentate pe diagnoza situaţiei existente şi să fie incluse în planul de dezvoltare instituţională;
- Iniţierea la nivelul şcolii şi/sau al ISJ/ISMB a unor structuri cu rol de mediere (centre de resurse) care să contribuie la identificarea surselor de conflict, a actorilor implicaţi şi a căilor de soluţionare;
La nivel comunitar
• Iniţierea unor programe de sensibilizare a comunităţii privind fenomenul de violenţă şcolară
• Dezvoltarea unor programe de prevenire a violenţei sşcolare (cu susţinerea financiară şi/sau logistică din partea Primăriei, a Inspectoratelor Scolare Judeţene/ISMB, a ONG-urilor, a poliţiei comunitare).
• Dezvoltarea de parteneriate ale şcolii cu alte instituţii la nivel local – poliţie, jandarmerie, autorităţi locale, ONGuri etc. – pentru siguranţa deplasării elevilor si pentru crearea unei vecinătăţi lipsite de pericole privind integritatea fizică si psihologică a elevilor.
La nivel social
• Organizarea de campanii sociale, prin utilizarea diferitelor canale de comunicare publică, în scopul conştientizării fenomenului de violenţă şcolară (instituţii responsabile: Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în colaborare cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, ONG-uri).
• Implementarea unui sistem de monitorizare la nivel naţional a fenomenelor de violenţă în scoală, care implică următoarele aspecte: elaborarea unei metodologii de colectare a informaţiilor, definirea criteriilor de identificare şi standardizarea lor, construirea unei baze de date etc.
